Despre sensul vieții putem vorbi ... o viață, fără să ajungem la o concluzie. Dar, astăzi, lucrurile sunt relativ simple: materia joacă după niște reguli clare și simple (mă rog ... știți voi ce vreau să zic: zic de alea cunoscute), viața, în schimb, are ceva ce materia nu are: liberul arbitru. În diverse grade de libertate.
Mai ales oamenii. Individul își modelează viața în funcție de o infinitate de alegeri. Un grup social își modelează traiectoria socială în funcție de o infinitate de alegeri individuale. Inclusiv definiția omului este o alegere socială. Ce ne dorim să fie omul și societatea umană? La cel mai de bază nivel este o alegere între animal și ... altceva.
Un individ poate alege să sugrume o altă persoană și să i se uite în ochi cum i se scurge viața. Sau, poate alege să învețe să facă masaj cardiac și să salveze nenumărate vieți. Un părinte poate alege să-și învinețească copilul cu cureaua sau îl poate îndruma să devină un om de invidiat. Un soț poate să-i mute falca soției (sau invers, nah, și pentru cele câteva excepții) la orice moft sau poate alege calea răbdării și a zâmbetului. Alt individ, poate alege să dea spargere la o bancă și, poate, să trăiască fericit dar izolat pe o insulă. Altul, poate alege o carieră care îi face plăcere, cu care să își modeleze o viață „pozitivă” și să lase ceva urmașilor săi și, de asemenea, să contribuie cu ceva, orice, la societate. Un individ poate alege să adune sume colosale de valori materiale și imateriale pe care să le lase posterității într-un seif. Alt individ, poate îmbogăți viața altora, modelând pozitiv diverși indivizi. V-ați prins, este tot o alegere. În general, poți alege să crezi în drepturile omului sau ... nu. Totul este o alegere și este extrem de important ca fiecare individ să aibă libertatea totală de alegere cu la fel de extrem de importanta observație că alegerile au urmări. „Bune” sau „rele”. Care este baremul pentru bun sau rău? Dacă nu te-ai prins deja, e simplu: drepturile omului. Da, știu, aparent este un cerc vicios. Nu este.
Și, ca să revenim la oile noastre, în final, poți alege să-ți pui destinele în mâna unui gospodar sau în mâinile unui infractor dement. Iar acel infractor dement poate da foc la lume, la bunăstarea ei, la siguranța ei, la viitorul ei, furând totul între timp. Un gospodar o lasă 0.1% mai bună, mai bogată, mai sigură și mai înțeleaptă. Este o alegere generată de alegerea ta.
Vorbind strict despre alegerile electorale, care este „definiția” alegerii, există două observații mari:
1. Ce model de societate îți dorești? Una ca într-un SF utopic sau una ca în distopia Mad Max? Te-ai prins: este o alegere. Electoral vorbind, asta este alegerea simplă.
2. A doua observație ține de intuirea candidatului. În politică se minte masiv. Individul minte pentru a-și ascunde intențiile ilicite sau clinice până ajunge la borcanul cu miere. Pentru a intui corect intențiile ascunse, trebuie să ai niște noțiuni de psihologie, sociologie, cultură generală etc. Dar nu te speria că nu te trimit la facultate pentru asta, aici vorbesc de cunoștințe de bază (dar temeinice) de liceu. Partea bună este că intuiția intențiilor poate fi făcută și fără ele. Doar să alegi să faci asta. Adică e simplu: dacă un candidat minte cu ceva, ăsta va fi și modelul societății pe care o va păstori. Trump a mințit enorm în campanie, iar acum, în societatea americană, minciuna publică este norma. Trump este un infractor acuzat și cu multe, multe procese anulate. Acum, în SUA, corupția și evaziunea legii devin norma și nu excepția. O societate în care personaje ca și Trump sau Musk sunt văzuți ca și oameni de succes, așa se și trăiește. Elita, în care veniturile vin direct sau indirect din societate, este vinovată de evaziune fiscală, taxe care ar putea lejer să acopere (doar de taxe zic) servicii sociale pentru copii, bătrâni și alte grupuri sociale care chiar merită protecție socială (nu vorbesc aici de leneșii sănătoși care numai nu au chef să muncească). Ceea ce observi în campanie (nu ceea ce ți se promite) vei experimenta și tu în societate. Nu știu, tu ce alegi să experimentezi?
Ca să ne apropiem de o concluzie: Tu, personal, ai accepta un astfel de comportament? Adică ai accepta ca cineva să-ți răpească copilul pe stradă? Nu știu, ai ridica din umeri și ai spune „Eh, asta este viața!”? Ai accepta ca un magazin să-ți prezinte prețul de 1 leu și să-ți ia 2 de pe card? Ai accepta o prietenie cu un om care doar minte și nu se ține de nici o promisiune? Sincer, personal, tu ce alegi în general?
Și atunci, în concluzie, de ce alegi un lider infractor, mincinos, nebun? De ce alegi o societate distopică în defavoarea unei cu potențial utopic? Nu sunt deloc cuvinte mari, deoarece, nemții au ales, iar mai apoi, Hitler a ales să dea foc la lume. Un englez a ales a Brexit-ul, mai apoi, englezii au ales să creadă prostiile lui. Acum nu mai au legume. Rușii au ales la un moment dat. Acum, sunt generații întregi care nu știu alt model social decât alegerile lui Putin. Iar ei nu mai au internet, căldură, liniște, ... dreptul de a alege. Americanii au ales, acum Trump alege pentru ei. ... să fie înecați în procese cu care speră să-și salveze democrația. Democrația pe care Trump a ales să o violeze în toate pozițiile imaginabile și inimaginabile. Nu de alta dar știe cum s-o facă căci are experiența Krasnov și Epstein. Orice ar însemna asta dar efectele sunt evidente.
În concluzie, câteva observații:
...